TARA DE PRIPAS

Probabil ca Alexandru Vlahuta a fost si un mare vizionar ca si Nostradamus. In ce ne priveste, zilele pe care le traim, confirma acest lucru. Cred ca nu mai este nimic de spus in afara lecturarii acestei poezii si a tristei sale realitati . Un vechi tolbas de vorbe late, Om norocos din cale-afara, S-a pomenit pe neasteptate Stapan peste intreaga tara. Din ea-si facu o pravalie, Si ca un negustor de treaba, Pentru ca-n lume sa se stie, Prinse-a striga de la taraba Poftiti aici! Oricine are Obrazul fara de rusine S-o constiinta de vanzare... Poftiti sa faceti targ cu mine! Prostie, lene, lingusire, Eu cumpar tot. Veniti aici! Si cei mai naraviti din fire Mi-or fi tovarasi si amici. Eu dau tot felul de noroace, Caci sunt atoatetiitorul, Mariri, averi... Sa vie-ncoace Toti trantorii ce le duc dorul!... Asa, sunt zece ani de cand Pe norocosul negustor Il auzim mereu strigand, Si musteriii vin de zor. In zece ani ce de-a lingai Nu se vazura-n slujbe mari, Cati oameni fara capatai N-ajunsera milionari! Veniti si voi, straini calici, Si strangeti tot ce-a mai ramas!... . . . . . . . . . . . . . . . Ce sa mai faci? Ce sa mai zici? Sarmana tara de pripas!