INTRE ADEVAR,  HERMETISM SI RELIGIE…ACCEPTAREA?

  In Corpus Hermeticum, Hermes Trismegistos, invatindu-l pe fiul lui Tat, spunea: “Caci Zeul a impartit Ratiunea (logos) tuturor oamenilor, insa nu si Minte, nu pentru ca a pizmuit pe cineva, caci pizma nu vine de la el, ci aceasta salusieste aici, pe pamint, in sufletele oamenilor care nu au minte.”
  Cu alte cuvinte cei ce astazi nu gandesc, sint pizmasi si nu fac parte dintre cei cu minte, sint departe de Dumnezeu (Zeu cum spunea Hermes)
  Religia in cartea cartilor BIBLIA, spune cam acelasi lucru, si face o dinstictie clara intre cei ce au minte si lumina, si cei cramponati in material, simturi, si necunoastere, fiind si putin mai dogmatica, prin prisma lui "CREDE SI NU CERCETA"
  Adevarul este ca in ciuda evolutiei umanitatii, OMENIREA se imparte in cele doua mari categorii pe care le-a prevazut Hermes si Religia…Oameni cu minte, intelegere si cunoastere spirituala, si oameni incatusati in bezna materiala, condusi de simturi, patimi, dorinte…DEPARTE DE DIVINITATE.
  Si atunci legea lui UNU, in care” Totul este UNU, sau UNUL este Totul, se pare ca da cu rest, sau cu “reziduri”
  Rezidurile de astazi sint cei fara de minte, cei departe de UNU, care este BUNATATE, dar care exista tot in UNU, ca mijloc de oponenta pentru a realiza diferenta necesara acestui “perpetum mobile” BINE- RAU, INTUNERIC-LUMINA.
Asa ca “RAULE” te accept ca necesar rezidual, facand parte din UNU, asa cum ne-au invatat LEGILE BELAGINE, sa acceptam EXISTENTA si VIATA.
Liberul arbitru te situeaza in a fi OM sau a fi REZID UMAN, iar eu cel daruit cu minte te ACCEPT, te tolerez, atit timp cat nu-mi pui in pericol EXISTENTA, care este insasi UNU...GREU DE PRICEPUT?