Cand in versuri plinge neamul, ca ai dat mina cu dusmanul, si-ai tradat al tau popor, esti un ticalos de OM!
Românie-nlăcrimată
Suntem aici de-atâtea mii de ani
Şi singuri ne-am făcut mereu dreptate.
N-avem nevoie de americani
Şi nici de ruşi, să ia ce se mai poate.
Am fost cândva un stat independent
Şi-acum suntem vânduţi la licitaţii
De trădători şcoliţi cu mult talent
Să-şi târguiasca ţara, mama, fraţii.
Cu cărţi de muncă suntem angajaţi
Pentru contractul lor cu sărăcia,
S-ajungem un popor de blestemaţti,
Să ştergem de pe hartă România.
Puteri oculte cheamă-n ajutor
Cerşind la uşi de fonduri monetare;
Se plimbă de la pol la ecuator
Când n-au copiii noştri-abecedare.
Nici locuri în spitale nu mai sunt,
Avem bolnavi cât două Europe.
Morţi vii suntem, o umbră pe pămînt
Printre păduchii lumii interlope.
Ne fac să bem şi apa la hidranţi
Să n-o plătim, ca s-achităm lumina;
Au mai făcut scumpiri la carburanţi,
Pe-un kilometru dăm toată chenzina.
Bătrâni sfârşesc cu pensii de nimic,
Copiii mor ‘nainte de-a se naşte.
Pe câmp nici grâul nu mai creşte-n spic,
Nu mai simţim nici un Crăciun sau Paşte.
Ţăranu-mpinge la un singur plug
C-un cal ce nu mai are nici putere.
Tractoare nu avem, nici tăvălug,
Dar domnii-şi cumpără elicoptere.
Unde-am ajuns, sărman popor român,
Sărmană Românie-nlăcrimată!
Parc-am ales un Parlament păgîn
Ca sa te dea, bucată cu bucată.
Sunt iude şi-n Senat şi în Guvern
Ce vor poporul să îl răstignească
Pe cruci de datorii în plan extern
Şi nu se tem de pronia cerească.
Străbunii ar iesi de sub mormânt
Că i-am făcut în lume de ocară,
Dar ar muri din nou, numai văzând
Ce multă Românie-i pe afară.
Degeaba au luptat cu turci, tătari
Şi alte naţii de năvălitoare.
Nici amintirea României Mari
Nu mai răzbate zidul de trădare.
Ne urgisesc acum conducători
Ce n-au nici teamă, scrupul sau ruşine.
S-au ridicat dintr-înşii trădători
S-aducă ţara-ntreagă în ruine.
Fiindcă-am greşit cândva şi ne-am născut
Ei ne-au umplut de taxe şi de biruri
Şi vom ieşi în turmă la pascut,
Schelete ambulante – suveniruri.
A noastră viaţă-au transformat-o-n chin,
Salarii mai primim doar pe hârtie.
De vor să aibă iar bugetul plin,
Să pună un impozit pe prostie.
Pustiu va fi atunci în Parlament,
Miniştrii străzii sta-vor prin canale
Şi ne vom lua un sfânt angajament:
Vom da noi credit Băncii Mondiale.
Ne-am săturat de câini fără stăpân.
Să-i aruncăm în lanţuri pe vecie!
Să ne rugăm la Dumnezeu cel sfânt
Nemernicii să zacă-n puscărie.
Destul cu trădătorii din Guvern,
Destul cu gaşca pururi blestemată
Şi să salvăm din tragicul infern
A noastră Românie-nlăcrimată!
Clasa politica de dupa 1989, nu are nici o scuza cand astazi in versuri poporul se exprima in acest fel, plingandu-si tara.
