EU OM NEDEMN, CONTEMPLU SI MEDITEZ LA CREATIA DUMNEZEIRII

Asezat pe prispa casutei, ascultand susurul vaii Ursului contemplu padurea din fata mia, fiind fascinat de pulsul nou al vietii ce izbucneste in fiecare mugur, in fiecare frunzulita. Natura se trezeste dupa o lunga si grea iarna aducandu-ne speranta unui nou inceput.
Meditez la faptul ca sunt un norocos, avand posibilitatea ca lipsit de grija zilei de maine, pot sa ma bucur de pacea si linistea din jurul meu, pot sa observ si sa contemplu splendoarea renasterii in primavara a vietii, cu care Dumnezeu a binecuvantat pamantul.
Astazi nu este soare, norii si-au lasat cortina peste spectacolul pamantului, unde numai natura isi prezinta scenele pline de frumusete si culoare, omenira jucandu-si in continuare vechea tragi-comedie, adusa la apogeu de prezentul zilelor noastre.
Nu pot sa nu meditez ca spectator, la discrepanta dintre frumusetea miracolului naturii si hidosenia spectacolului tragi-comic prezentat de specia noastra umana. Ma gandesc ca murdarim in fiecare zi creatia Domnului. Ca spurcam cu purtarea noastra, din care a disparut ultima frantura de morala, fiecare mugur, fiecare fir de iarba, tot ce privim si atingem in jurul nostru.
Oare noi sa fim gresala din creatia Dumnezeirii ? Noi suntem “ RAUL” ? Noi suntem mizeria, imputiciunea, gunoiul si distrugerea, marete-I opere Dumnezeiesti.
Raspunsul astazi este unul singur…Da de, o mie de ori DA.
Explozia verdelui din jurul meu ma incanta , ciripitul pasarelelor ma bucura, reinvierea naturii in prag de primavara imi umple sufletul de bucurie si pentru moment as vrea sa am puterea sa schimb felul de a fi al omenirii, sau daca nu sa pot sa o alung de pe pamant, impreuna cu mine, OM NEDEMN DE CREATIA DUMNEZEIRII.

PROTESTUL PENTRU ORICE

In ultima perioada in Romania traim un fenomen pe care eu il numesc PROTESTUL PENTRU ORICE. Protestam cu multa dreptate impotriva actualei guvernari, protestam pentru micsorarea salarilor si a pensilor si scaderea nivelului de trai,odata cu cresterea saracirii populatiei, protestam pentru SMURD, protestam impotriva privatizarilor frauduloase, protestam pentru ca se pune in pericol natura, protestam impotriva taierii padurilor, protestam impotriva exploatarii gazelor de sist, protestam impotriva deschiderii exploatarii de la Rosia Montana, protestam impotriva introducerea cartelelor electronice in sistemul de sanatate, ect. Etc.
Unele proteste sunt indreptatite si au o mare importanta, altele prin exagerarile unora duc PROTESTUL IN DERIZORIU.
Odata cu acest fenomen a aparut si o noua ocupatie. Ocupatia de PROTESTATAR, care protesteaza pentru orice doar de dragul de a-si striga in strada frustrarea. Acestia sunt intalniti la orice manifestatie de protest, striga ce striga ceilalti, sau cei doare pe ei si astfel isi descarca frustarile acumulate in decursul vietii.
Frustarea acestor oameni si felul cum se manifesta I suspecteaza ca din punct de vedere psihic, ar putea sa aibe ceva probleme, un sindrom psihic de adanca frustrare a PROTESTATARULUI PENTRU ORICE.
Pana aici ar fi problema lor, daca nu ar duce in derizoriu aceasta institutie a societatii civile, ce se numeste MANIFESTATIE DE PROTEST , serioasa si pentru lucruri serioase, facute pentru o societate mai buna.
In cadrul acestor protestarii de profesie sau adunat o serie de grupari cu orientari mai putin “ortodoxe” cum ar fi: Noua dreapta, Anonimus, Suporterii de tot felu, organizatii de homosexuali, etc. Acestia prin actiunile pe care le inteprind si modul cum protesteaza, fac de multe ori mai mult rau decat bine, aducand aceasta institutie a PROTESTULUI in derizoriu si facand jocul celor impotriva carora societatea umana protesteaza cu adevarat.
Astazi nemultumirea poate fi intalnita oriunde in viata sociala, astazi nemultumitii sunt peste tot, dar a discredita miscarea de protest, a o duce in derizoriu, a striga orice si impotriva oricui si sa te manifesti ca un descreierat sau un animal, inseamna sa faci jocul celor de la putere si cred ca cu buna stiinta.
Deci mare grija oameni de bine, disociati-va de cei ce duc PROTESTUL IN DERIZORIU si fac pe rebelii revolutionari doar de dragul lor si a binefacerilor ce le-ar putea obtine ca sa le satisfaca orgolile.
Astazi avem atatea exemple demne de cascadorii rasului-plansului in cadrul organizatilor de revolutionari din 1989, care ne arata ce inseamna sa fi PROTESTATARUL DE PROFESIE.
Ma doare sa vad astazi ca manifestatile de protest sunt luate din ce in ce mai putin in seama si asta din cauza ca am dus ; PROTESTUL IN DERIZORIU

AM FOST ODATA “SOIMII”

Tinerete fara batranete exista dar numai in sufletele noastre, in inimile care atatia ani au batut pentru patrie.
Revederea cu ocazia implinirii a 40 de ani de la prima generatie de “SOIMII”, a inceput sub semnul bucuriei si a emotiei tinute sub control caracteristica luptatorului. Ne-am strans mainile cu vigoarea celor trecuti de 50 de ani, ne-am privit si ne-am recunoscut dupa trasaturile pe care timpul isi asternuse urma, constatand cu uimire ca pentru unii dintre noi “tineretea fara batranete” este valabila si fizic, pentru altii nu.
Totusi in pivirile fiecaruia caracterul se citea inconfundabil, timpul aici fiind nesemnificativ, gena fiecaruia ne fiind atinsa de zbarcituri, reumatisme, sciatica, etc.
Intr-un cuvant ne-am bucurat ! Am retrait amintiri placute, sau mai putin placute si am fost placut suprinsi ca alaturi de noi au venit reprezentanti emblematici ai aviatiei ca nemuritorul comandant “nea Fane Alexandrescu si comandantul Jujatu, alaturi de acele ninfe ce odata ne bucurau privirile acolo sus, in putinele clipe de relaxare si ne serveau o cafea aburinda, alungandu-ne obosolea a mult depasitelor ore de zbor.
Diploma aniversara oferita cu aceasta ocazie de catre staful de comanda in frunte cu domnul grl. Vlad, ne-a dat sentimentul, prin aprecierile , multumirile si urarile continute, ca misiunea noastra a fost indeplinita cu succes. Am reusit ca de la infintarea noastra ca unitate de elita, sa prevenim si sa combatem orice amenintare terorista la adresa Romaniei, atat in tara cat si in strainatate.
Acum cand asupra intregii lumi flagelul terorismului face ravagii, numarul victimelor crescand si situindu-se in toate tarile, indiferent de statul lor politic, ma intreb …oare unde este totusi gresala ?
Raspunsul ar putea fi cautat in saracie, in diferentele de clasa sociala, in imensa prapastie dintre cei bogati plini de lacomie si cei saraci care satui de viata lor plina de greutati, lipsuri si suferinta, sunt gata sa moara, potolindu-si ura si salvandu-si familia cu banii primiti pentru gestul lor.
In memoria colegilor care nu au putut fi alaturi de noi fiind trecuti in nefinta, fac un apel solemn catre lume. “ Opriti oranduirea cea cruda si nedreapta “ generatoare de conflict, ditrugere si moarte. Este apelul unui “SOIM” ajuns sa vada de ce a fost necesar sa faca ce a facut, de ce a fost necesar sa existe.