AM FOST ODATA “SOIMII”

Tinerete fara batranete exista dar numai in sufletele noastre, in inimile care atatia ani au batut pentru patrie.
Revederea cu ocazia implinirii a 40 de ani de la prima generatie de “SOIMII”, a inceput sub semnul bucuriei si a emotiei tinute sub control caracteristica luptatorului. Ne-am strans mainile cu vigoarea celor trecuti de 50 de ani, ne-am privit si ne-am recunoscut dupa trasaturile pe care timpul isi asternuse urma, constatand cu uimire ca pentru unii dintre noi “tineretea fara batranete” este valabila si fizic, pentru altii nu.
Totusi in pivirile fiecaruia caracterul se citea inconfundabil, timpul aici fiind nesemnificativ, gena fiecaruia ne fiind atinsa de zbarcituri, reumatisme, sciatica, etc.
Intr-un cuvant ne-am bucurat ! Am retrait amintiri placute, sau mai putin placute si am fost placut suprinsi ca alaturi de noi au venit reprezentanti emblematici ai aviatiei ca nemuritorul comandant “nea Fane Alexandrescu si comandantul Jujatu, alaturi de acele ninfe ce odata ne bucurau privirile acolo sus, in putinele clipe de relaxare si ne serveau o cafea aburinda, alungandu-ne obosolea a mult depasitelor ore de zbor.
Diploma aniversara oferita cu aceasta ocazie de catre staful de comanda in frunte cu domnul grl. Vlad, ne-a dat sentimentul, prin aprecierile , multumirile si urarile continute, ca misiunea noastra a fost indeplinita cu succes. Am reusit ca de la infintarea noastra ca unitate de elita, sa prevenim si sa combatem orice amenintare terorista la adresa Romaniei, atat in tara cat si in strainatate.
Acum cand asupra intregii lumi flagelul terorismului face ravagii, numarul victimelor crescand si situindu-se in toate tarile, indiferent de statul lor politic, ma intreb …oare unde este totusi gresala ?
Raspunsul ar putea fi cautat in saracie, in diferentele de clasa sociala, in imensa prapastie dintre cei bogati plini de lacomie si cei saraci care satui de viata lor plina de greutati, lipsuri si suferinta, sunt gata sa moara, potolindu-si ura si salvandu-si familia cu banii primiti pentru gestul lor.
In memoria colegilor care nu au putut fi alaturi de noi fiind trecuti in nefinta, fac un apel solemn catre lume. “ Opriti oranduirea cea cruda si nedreapta “ generatoare de conflict, ditrugere si moarte. Este apelul unui “SOIM” ajuns sa vada de ce a fost necesar sa faca ce a facut, de ce a fost necesar sa existe.