ROMÂNIE CENTENARĂ

În prag de centenar nu-ţi este bine,
Azi nu mai ai nici fabrici, nici uzine,
Pământul tău a fost vândut şi dat,
La cei ce ţara asta au călcat.

În prag de centenar tu ai în frunte
Mulţi ticăloşi făgăduind ei multe,
Ce te-au furat şi te-au trădat mereu,
Că sunt lipsiţi total de Dumnezeu.

Se ceartă astăzi ei şi se acuză,
Trădează tot fără să aibă scuză,
Se bat pe funcţii şi te-au rupt bucăţi
O, ţara mea, blestem acuma treci.

În an de centenar şi de unire,
În tine azi trăim dezamăgire,
Că tu trădată eşti şi umilită,
De mulţi dintre ai tăi, azi părăsită.

Azi te conduc doar hoţii şi nebunii,
Ei te-au distrus mai tare ca şi hunii,
Şi împărţiţi în tabere adverse,
Lături şi bale-n tine vor să verse.

Ce sărbătoare poate să mai fie
Când cei de sus se ceartă pe domnie,
Se-acuză de trădare şi hoţie,
O, vai şi amar de tine, ROMÂNIE.

Iar noi ce încă te purtăm în suflet,
Vedem necazul şi-ascultăm un plânset,
Dar nu-ndrăznim să apucăm toporul
Şi să ieşim în stradă-acuma tot poporul.

Noi aşteptăm să-ţi facă azi dreptate
De la acei ce ţi-au înfipt cuţitu-n spate,
Ce se acuză acum din fruntea ţării
Şi te împing în pragul disperării.

În prag de centenerar, tu, dragă tară,
Eşti tristă, umilită şi murdară,
Te-au murdărit cretini ce-au parvenit,
Si cei ce te-au trădat şi jefuit.

În an de centenar, eu iti doresc
Să scapi de ticălosi ce umilesc,
Politicieni perversi si parveniti,
Ciocoii noi, vînduti si nesimtiti.