HORĂ STRÂMBĂ

Şi-n vârtejul vieţii prostia se împleteşte
Hoţia este sora, cu care dănţuieşte,
Trădarea, parvenirea în horă acum se prind
Le cântă o fanfară, un cântec de mormânt.

Pe margini stau toţi tonţii aplaudând de zor
Cum hora ticăloasă le calcă a lor viitor,
Şi strigă-n cor trăiască, jucaţi şi mai vârtos,
Că România noastră e azi cu susu-n jos.

Se întinde horă mare şi cântă lăutarii
Ţimbalele plătite se întrec cu toboşarii,
Sar unii peste alţii şi chiuie în cor
Distrug ei toată ţara şi râd de-a lor popor.

E sârba oltenească de staroste condusă
Şi joacă întreaga clasă, bogată si coruptă,
Pe margine lacheii mai gustă o bere, un mic
Din biata noastră ţară a mai rămas nimic.

Dar circ vrea azi prostimea, o bere şi un mic
N-au înţeles nimica din toate ce le zic,
Atâta-i duce mintea şi tot ce-au învăţat,
Să-i pupe-n dos pe ăştia că sunt acelaşi  leat.

O vai şi-amar de ţară vârtejul te-a cuprins
În frunte joacă HOŢII, că legea au învins,
Lingăii, parveniţii le cântă din ţambal
Şi fals sună trădarea ce-o cântă un-lăutar.

Acolo-n depărtare suspină cei plecaţi
Ei nu mai joacă-n horă, departe sunt de fraţi,
Distracţia e munca şi traiul lor de sclavi
Plecaţi în altă ţară să facă nişte... "sfanţi"

Iar cei bătrâni de-acia să joace nu mai pot
Că pensia e mică şi foamea-i peste tot.
Iar cei ce nu le place azi muzica ce cântă
Le fluieră  bastoane, atunci când se frământă.

Aceasta-i HORA STRÂMBĂ din patria ROMANĂ
Condusă azi de drac-nea şi de o babă tâmpă,
Ce ne distruge ţara şi vântură viitorul
Mă întreb în hora asta...cum o juca poporul ?