O DOAMNE !

O DOAMNE! Vin în fata ta,
Un Om mărunt, un nimenea.
O fiintă ce-a venit pe lume,
După botez, cu-n simplu nume.

Tu m-ai trimis aici în viată,
Pe acest Pământ ca sa fac fata.
La patimi, ispite, placeri,
Sa trec prin toate, chiar dureri.

Eu Doamne nu ma pot opune,
E scris in soarta, al meu nume.
Si-ti multumesc de intelepciune,
Ca inteleg ce e in lume.

Eu inteleg a mea misiune,
Un simplu OM venit pe lume.
Ca tu sa simti trairea mea,
Aici in lumea ce-i a ta.

Cati inteleg ce e cu ei?
Cati stiu ca sint nimica ei?
Se impauneaza in trairi,
Si sint doar umbre, amintiri.

O Doamne tie-ti multumesc,
Ca stiu acum de ce traiesc.
Ca nu ma amagesc in viata,
Si-mi stiu menirea cea de fata.

Ma uit la cei din jurul meu,
Se cred mai mari ca Dumnezeu.
Traiesc iluzii de marire…
O Doamne! E dezamagire.

Mariri in viata materiala,
Traire falsa, de ocara.
Iluzii spulberate-n vint,
Si doar o trecere in timp.

Iti multumesc eu tie Doamne,
Ca ai trezit un OM, ce doarme.
Si in fata lui ai tras perdeaua,                                          
    Sa-si vada soarta si beleaua.